Tranziții în istoria excelenței din ingineria franco-română

Echipele ERD ale Rossmann România au răspuns cu entuziasm la această provocare extraordinară, de a reproduce simbolul parizian din carton ondulat, care va fi photo corner-ul Galei CCIFER 2023 – o ediție dedicată progreselor tehnologice franco-române.

Cartonul ondulat, precursor al modelului economiei circulare, cu cel mai mic impact asupra mediului în sectorul ambalajelor, este singurul material de ambalare care este 100% regenerabil, 100% reciclabil și 100% biodegradabil.

De la producție la reutilizare și reciclare, cartonul ondulat are un ciclu de viață mult mai mare decât alte materiale care sunt utilizate și pentru ambalare. Astfel, cartonul ondulat poate fi reînnoit și reciclat cu o rată între 92 și 95%. Fabricarea cartonului ondulat reduce emisiile de CO2 cu până la 60% în comparație cu alte materiale utilizate frecvent.

Versatilitatea cartonului ondulat continuă să ne uimească și mulțumim CCIFER pentru oportunitatea de a demonstra încă o dată că din cartonul ondulat se poate face mai mult decât un simplu ambalaj.

În primul rând, de câte ori ați vizitat Turnul Eiffel?

De aproximativ 150 de ori. Dar trebuie să spun că de fiecare dată este o nouă experiență, o redescoperire, este ceva diferit.

Este Turnul Eiffel cea mai mare atracție a Franței?

A fost o atracție încă de când a fost construit în 1889 pentru Expoziția Universală de la Paris. Era cel mai înalt turn din lume și era, de asemenea, un turn în care puteai să urci și să descoperi Parisul, care trecuse prin schimbări profunde la acea vreme.

Chiar și astăzi, rămâne o atracție majoră. Dovadă stă numărul de turiști care îl vizitează în fiecare an, aproape 7 milioane. Este încă ceva ce oamenii vin să vadă. Oamenii sunt mereu surprinși, chiar dacă nu mai este cel mai înalt turn din lume, pentru că acum există turnuri mult mai înalte. Dar rămâne unic și special. Dincolo de atracția sa, este mai mult decât atât, este un monument. Un monument este ceva care are de-a face cu memoria, care simbolizează, care transmite valori. Este, de asemenea, un fel de emblemă, reprezentând Parisul, Franța și un anumit progres tehnic și științific pentru lume, iar în acest sens continuă să aibă o semnificație mult mai largă decât o simplă atracție precum roata mare din Londra, de exemplu. Turnul Eiffel poartă un mesaj destul de complex, ambivalent, cu o latură jucăușă, care atrage publicul, așa cum ar trebui, și o latură mult mai puternică, care întruchipează lucruri care merg dincolo de atracție sau distracție.

Milioane de oameni vizitează Turnul în fiecare an, din întreaga lume. Cine vizitează cel mai mult Turnul?

Sunt foarte mulți străini, în primul rând europeni, americani, mulți turiști din toată lumea, japonezi, mai puțini chinezi, dar totuși un eșantion reprezentativ pentru toate naționalitățile care vizitează Parisul. Merită să ne amintim că Parisul este prima destinație turistică din lume (45 de milioane de vizite pe an). Iar în circuitul uneori scurt al turiștilor la Paris, vizitarea Turnului Eiffel este una dintre principalele alegeri. Există și Notre Dame, înainte de incendiu, care este mult mai vizitată decât Turnul Eiffel (12 milioane de vizitatori), și chiar și parcul Disney este mai vizitat, dar Turnul Eiffel este un punct de oprire pentru toate naționalitățile care vizitează Parisul.

Cum este întreținut Turnul în ceea ce privește vopsirea (o dată la 7 ani) - care este procedura de vopsire? Câți litri de vopsea sunt necesari?

Turnul Eiffel este fabricat din fier. Este un material puternic și durabil, dar este supus coroziunii cauzate de rugină prin expunerea la aer și la intemperii. Prin urmare, trebuie să protejăm structura, ceea ce am făcut de la început. Astăzi, avem 19 straturi de vopsea suprapuse pe turn. De ce adăugăm aceste straturi? Pentru că vopseaua se uzează din cauza vântului și a ploii și, încetul cu încetul, vopseaua se desprinde. În medie, vopseaua este revopsită la fiecare 7 ani pentru a o proteja împotriva coroziunii. Dar primele straturi de vopsea conțineau plumb, care este dăunător pentru sănătate. Așadar, trebuie să folosim tehnici de ambalare a elementelor turnului, astfel încât să colectăm vopseaua veche, decojită, sau să o dizolvăm în solvenți pentru a împiedica particulele să scape în aer și să îl contamineze. Așadar, este un proces destul de complex. Așadar, avem mare grijă să colectăm vopseaua veche pe care o îndepărtăm. La fiecare strat nou se adaugă aproximativ 40 de tone de vopsea, ceea ce nu este mult în comparație cu structura turnului, care cântărește aproximativ 7.500 de tone.

Următoarea campanie de vopsire, care a început deja, ar trebui, de asemenea, să aibă ca rezultat o ușoară schimbare de culoare. În trecut, turnul a avut mai multe culori (roșu, mai mult galben, maro destul de deschis). Ne vom întoarce la un maro ceva mai deschis, un pic mai mult galben pentru a-i da mai multă strălucire. Aceasta este principala preocupare în ceea ce privește întreținerea turnului. În plus, unele piese au fost înlocuite, iar ascensoarele trebuie întreținute pentru ca publicul să poată fi transportat în continuare în siguranță.

Au fost folosite aproximativ 18.000 de piese, legate între ele prin milioane de nituri. În industria auto, de exemplu, puteți obține o imagine a tuturor componentelor care alcătuiesc un vehicul.  Există o decupare minuțioasă a tuturor acestor părți ale turnului care să poată fi așezată la orizontală într-o expoziție?

În industria auto, există o mare varietate de piese, un ansamblu extrem de complex. În Turnul Eiffel este mult mai simplu. Aveți 4 sau 5 categorii de piese; aveți plăci de tablă de diferite dimensiuni, unghiuri în formă de L, elemente în formă de U, elemente în formă de I și elemente în formă de T. Și aveți 2.500.000 de nituri care asamblează toate aceste elemente prin găuri care au fost făcute în piese. Compar adesea simplitatea vocabularului elementelor din turn cu cea a ființelor vii de pe pământ: toate (plante, animale...) sunt alcătuite dintr-un ADN de 4 baze care se unesc și generează toate formele diferite de ființe vii. Toate structurile metalice din secolul al XIX-lea au fost construite cu ajutorul acestor elemente de bază și al niturilor. Așadar, turnul este un vocabular foarte simplu, dar cu o sintaxă complexă. Mii de piese au fost calculate astfel încât să poată fi asamblate cu mijloace destul de rudimentare. La acea vreme nu aveam computere, dar cu ajutorul unor tabele de logaritmi puteam calcula structurile și obține planuri care ne permiteau să trasăm piesele și să le găurim. Jumătate din nituri au fost fixate la fabrica Levallois-Perret, lângă Paris, iar cealaltă jumătate la fața locului, cu echipe mici de patru muncitori care au montat niturile. Cu alte cuvinte, o metodă de asamblare extrem de simplă și repetitivă care a permis construirea acestei structuri extraordinare într-un timp record.

Popularitatea Turnului Eiffel a dat naștere la mai multe replici în întreaga lume. Au avut nevoie aceste replici de sfaturile experților din Franța?

Nu, nu cred . Există o mulțime de replici, replici în miniatură, replici mici de 3 metri, de 5 metri înălțime, chiar am construit una chiar recent la Paris, în fața Turnului Eiffel, care avea 15 metri înălțime și care va fi folosită la anumite evenimente. Au fost construite replici mult mai mari, una în Las Vegas, alta în Shenzen, în China, și există multe turnuri care seamănă cu Turnul Eiffel. Deci există o formă generică, dar nu există un model înregistrat al turnului. De fapt, însăși forma sa este rezultatul unor considerente științifice și tehnice. A trebuit să ținem cont de sarcina vântului - vântul împinge pe orizontală, greutatea turnului cântărește pe verticală, iar combinația celor două forțe, orizontală și verticală, dă o forță oblică. Această forță oblică determină pur și simplu curbura turnului, astfel încât acesta să fie cât mai rezistent posibil la vânturile laterale care l-ar putea destabiliza. Au fost trasate curbe de rezistență, iar turnul urmează aceste curbe, cel puțin de la primul etaj în sus, deoarece baza pilonilor este dreaptă pentru a simplifica construcția. Turnul exprimă intuitiv această formă calculată.

Gustave Eiffel și-a lăsat amprenta și în România prin clădiri simbolice precum Podul Ungheni - Iași și Hotelul Traian din Iași. Colaborarea franco-română în ceea ce privește ingineria este cunoscută și în ceea ce privește construcția Turnului Eiffel, cu contribuția inginerului român Gheorghe Pănculescu (1844 -1922). Aveți referințe despre această colaborare din punct de vedere tehnic?

Din păcate, nu pot confirma rolul exact jucat de Pănculescu. Bineînțeles, Eiffel a avut colaboratori, principalii fiind Maurice Koechlin și Emile Nouguier. Ei au fost cei care au conceput ideea turnului, unul s-a ocupat de biroul de proiectare, iar celălalt de montaj și de tot ce ține de construcție. Apoi, în jur de cincizeci de ingineri lucrau pentru companie. Deși nu pot confirma acest lucru, este posibil ca acest inginer român să fi fost unul dintre angajații lui Eiffel la acea vreme. Eiffel a construit, de asemenea, mai multe poduri în România. În cartea mea, Gustave Eiffel, Une vie monumentale, am documentat podul de la Ungheni, construit în 1872, precum și celelalte poduri de pe linia Iași-Ungheni, dar nu am găsit nicio mențiune despre hotelul din Iași. În 1880, a construit toate podurile de pe linia ferată de la Ploiești la Predeal, în total 13 poduri, dintre care cel mai mare are o deschidere de 96 de metri. În 1880, a construit și un pod rutier, podul de la Câmpina. Apoi, în 1883, Eiffel a făcut echipă cu inginerul Anghel Saligny pentru a construi marele pod de la Cernavodă.

România este una dintre țările UE predispuse la activitate seismică. Dacă acest turn ar fi existat în țara noastră, ar fi rezistat la un cutremur puternic?

Cred că Turnul Eiffel ar fi rezistat foarte bine la un cutremur. Este construit pe 4 puncte de sprijin și, chiar dacă fundațiile s-ar fi deplasat, Turnul Eiffel este suficient de flexibil pentru a rezista la șocul unui cutremur. În plus, vârful Turnului Eiffel este liber, nu este atașat de nimic. Nu este o structură rigidă. În general, structurile metalice sunt mult mai rezistente la cutremure, deoarece sunt flexibile și pot absorbi energia unui cutremur.

Există o universitate în Paris care poartă numele lui Gustave Eiffel. Cum văd generațiile viitoare profesia lui Gustave Eiffel? Care sunt beneficiile științei și ale noilor tehnologii în prezent? Care este clădirea/construcția viitorului? Ce este nou din punct de vedere tehnic, structural, creativ și ingenios?

Universitatea Gustave Eiffel, la fel ca și alte universități, formează ingineri și oameni de știință, bineînțeles. Astăzi ne aflăm încă în situația în care cursa pentru cea mai mare înălțime rămâne un fel de provocare.  Turnul Burj Khalifa din Dubai are o înălțime de 828 de metri. Încă avem ideea că, cu cât ești mai înalt, cu atât ești mai constructiv, ceea ce este adevărat, dar nu este neapărat util să construiești tot mai sus. De aceea, orașele ajung să se unească. Poate că monumentele viitorului nu vor fi neapărat spectaculoase, dar vor fi reprezentative pentru alte valori. Valoarea integrării naturii, de exemplu, sau valoarea patrimoniului, care este o resursă neregenerabilă. În Europa, în special, ne aflăm în poziția unică de a avea un patrimoniu remarcabil de orașe și sate. Acum acordăm mai multă atenție protejării acestuia. În viitor, vom avea, de asemenea, monumente a căror valoare culturală, și chiar valoarea lor în ceea ce privește utilizarea și calitatea vieții pe care o generează, a fost înțeleasă. Aceste monumente merită să fie conservate, chiar dacă sunt modernizate. În Paris, de exemplu, multe clădiri au fost construite în urmă cu 150 de ani, în epoca Haussmann. Nu exista electricitate, nu existau băi, nu existau lifturi, iar clădirile aveau 5 sau 6 etaje. Astăzi, toate aceste clădiri au fost transformate și oamenii continuă să trăiască în ele într-un mod contemporan, confortabil, dar cu un plus de calitate a spațiului și a arhitecturii pe care le generează. Poate că vom fi mai puțin interesați de performanța de a fi foarte înalte și foarte mari, și poate mai mult de logica unui patrimoniu cotidian. În Europa, America de Nord, China și Rusia, populațiile vor fi în scădere. Scopul va fi mai puțin de a construi ceva nou și mai mult de a transforma și adapta vechiul pentru a răspunde nevoilor actuale, lucrând în același timp cu ceea ce există deja. Mă refer la orașele europene, care sunt toate diferite, de la Saint-Pétersbourg la Lisabona, sau Glasgow sau București, dar care au ceva în comun.

Interviu realizat de Monica Ioniță, Responsabil Comunicare și Relații Publice/Relația cu Universitățile

Bertrand Lemoine se va afla la București, România, pe 29 și 30 septembrie. El este invitat special la Gala CCIFER 2023, Bienvenue dans le Futur !

Biografie

Bertrand Lemoine este inginer absolvent al Școlii Politehnice și al Școlii Naționale de Poduri și Instalații și arhitect DPLG. A fost președinte al Académie d'Architecture până în martie 2021. Este director de cercetare onorific la C.N.R.S. Până în octombrie 2013, a fost director general al Atelier international du Grand Paris și, până în 2010, director al Ecole Nationale Supérieure d'Architecture de Paris-La Villette. Este specialist în istoria și problemele actuale ale arhitecturii, construcțiilor (în special construcțiile metalice), patrimoniului și orașului (în special Parisul și Marele Paris) în secolele XIX și XX, precum și în probleme energetice și digitale. Este autorul a 43 de cărți și a aproximativ treizeci de expoziții. A condus revista ACIER, o revistă de arhitectură.