Interviu

„Sănătatea nu este un cost, ci o investiție în viitorul unei societăți active” – Oana Belinski, Ipsen România

Un dialog cu Oana Belinski, Country Lead Ipsen România

Cu peste două decenii de experiență în industria farmaceutică, Oana Belinski a construit o carieră la intersecția dintre știință, leadership și acces la inovație. Astăzi, în rolul de Country Lead Ipsen pentru România și Ungaria, vorbește despre felul în care inovația devine relevantă abia atunci când ajunge la pacient, despre transformarea leadership-ului într-un act de empatie și responsabilitate, despre provocările accesului la terapii avansate – de la CAR-T la tratamente pentru boli rare – și despre nevoia de a construi sisteme de sănătate predictibile, centrate pe oameni. Un dialog despre viziune, curaj, echipe și viitorul medicinei.

Monica Ioniță

Sunteți un lider cu peste 20 de ani de experiență în industria farmaceutică. Ați construit o carieră la intersecția dintre știință, leadership și inovație. Ați coordonat echipe și lansări strategice în companii precum Sanofi și Novartis Oncology, iar în prezent sunteți Country Lead pentru Ipsen în România și Ungaria. Ați contribuit la proiecte majore în oncologie, hematologie, boli rare și terapie celulară, inclusiv lansarea primei terapii CAR-T, o formă inovatoare de imunoterapie utilizată în tratamentul unor forme de cancer.
Sunteți recunoscută pentru implicarea în inițiative de acces la tratamente, parteneriate cu sectorul medical și programe cu impact real pentru pacienți.
Sunteți absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, aveți un master în nutriție la aceeași universitate și ați urmat studii în leadership și politici de sănătate la Imperial College London și Glasgow Caledonian University.

Cum ați făcut trecerea către leadership în industria farmaceutică și ce v-a motivat?

Oana Belinski
Dacă mă refer la schimbarea pe care am făcut-o acum mai bine de 20 de ani, cred că fiecare dintre noi, la un moment dat în viață, ajunge la o intersecție, la o răscruce de drumuri, unde poate vizualiza, pentru o perioadă scurtă de timp, cum ar putea arăta viitorul dacă ar merge pe două drumuri diferite. Și cred că acesta este momentul în care ne dăm seama cine suntem și ce ne dorim, de fapt.

Pentru mine, acest lucru a însemnat să am un impact mai mare, o modalitate de a contribui diferit la inovație și la ceea ce se întâmplă în societatea noastră. Așadar, acesta a fost catalizatorul schimbării: speranța de a crește impactul pe care îl am.

Monica Ioniță
La Ipsen, vă ocupați de două țări, nu doar de România. Ipsen are în ADN, aș spune, această zonă de „familie”, a început ca o afacere de familie. Cum se reflectă acest lucru în cele două țări?

Oana Belinski
Este o companie de dimensiune medie, cu 5 000 de angajați la nivel global. În România și Ungaria sunt aproximativ 40 de angajați. Cred că ceea ce definește spiritul de familie este atenția pentru oameni. Felul în care ne orientăm nu doar către rezultate, ci și către ceea ce putem oferi oamenilor pentru a menține un nivel ridicat de motivație și pentru a-i determina să aducă cea mai bună versiune a lor în fiecare zi.

Este vorba despre felul în care construim relațiile între oameni, între echipe, și aici vorbesc despre respect și integritate, despre sprijinul pe care îl oferim echipei și, poate cel mai important, despre modul în care luăm decizii astfel încât acestea să aibă impact nu doar în ceea ce privește cifrele, ci și în ceea ce privește viața oamenilor care lucrează în cadrul companiei.

Monica Ioniță
Vorbind despre inovație, pentru că inovația în acest domeniu al sănătății, și nu numai, dar mai ales în sănătate, o văd definitorie. Cum abordați inovația?

Oana Belinski
Este o întrebare care necesită un răspuns mai complex. Dacă vorbim despre inovație în industria farmaceutică, și dacă ar fi să îi dăm o definiție, inovația înseamnă progres, dar, în realitate, strict vorbind, pentru farmacie vorbim despre acces. Pentru că inovația nu înseamnă doar să ieși din laborator și să obții validări, ci trebuie să ajungă la pacient și să îl ajute zi de zi.

Inovația în România – și voi vorbi separat despre contextul României și cel al Ungariei – dacă vorbim despre România, aici nu ne aflăm neapărat printre țările cele mai avansate din Europa în ceea ce privește adoptarea și accesul pacienților la inovație.

De exemplu, Asociația Producătorilor Europeni de Medicamente Inovative a definit un indicator numit WAIT, care măsoară timpul dintre momentul în care medicamentul primește aprobarea Agenției Europene a Medicamentului și momentul în care acesta ajunge să trateze pacientul în țara respectivă. În România, un pacient trebuie să aștepte până la 900 de zile pentru a beneficia de un tratament testat în Europa de aproape trei ani. Deci este o perioadă foarte lungă de timp.

Toată lumea este conștientă că trebuie făcut ceva pentru a reduce perioada dintre momentul în care molecula părăsește laboratorul și momentul în care ajunge să trateze pacienții. Dacă vorbim despre modele concrete sau soluții concrete pentru a reduce acest interval de timp, aș dori să menționez câteva exemple: facilități fiscale pentru investițiile sociale în sănătate. Putem implementa modele europene de succes care presupun, de exemplu, redirecționarea fondurilor colectate prin aceste facilități fiscale către un fond de inovație.

Aș putea menționa proceduri administrative simplificate, digitalizarea, alinierea la standardele europene pentru cercetarea clinică, pentru că un număr mare de studii clinice în România înseamnă, pe de o parte, investiții directe, iar pe de altă parte, un număr mare de pacienți care au acces imediat la terapii inovative. Și poate că ar trebui să începem cu acestea.

Monica Ioniță
Aceasta ne duce la următoarea întrebare, despre revoluția viitorului și despre terapiile inovative. Ne puteți vorbi puțin despre viitor?

Oana Belinski
Cred că trebuie să existe, mai întâi, o predictibilitate legislativă și financiară. Poate ar trebui să ne gândim, în loc de bugetul anual pentru sănătate, la bugete multi-anuale, astfel încât să avem predictibilitate și să putem adopta mai ușor inovația. În același timp, o atenție deosebită trebuie acordată cadrului legislativ și administrativ care vizează bolile rare.

Mă refer aici la pacienții care, în cazul unei patologii, sunt foarte puțini. Sunt boli rare, dificil de diagnosticat, pentru care nu există alternative terapeutice și pentru care un acces rapid la tratament face diferența între lipsa de speranță și viața pacientului.

Pentru că, dacă vorbim despre inovație, cred că nu trebuie să numărăm moleculele care au fost descoperite, produse sau lansate pe piață, ci trebuie să numărăm anii de viață pe care îi salvăm pentru pacient, cât am prelungit viața pacientului respectiv, câte vieți am salvat.

Monica Ioniță
Vorbiți despre aceste boli rare. Aproximativ, care este rata lor de incidență la nivel european sau chiar mondial?

Oana Belinski
Sunt în creștere. Au crescut pentru că metodele de diagnostic sunt mult mai sofisticate. Cred că aici putem vorbi din nou despre inovație în tehnologie. Vorbim despre digitalizare, despre inteligență artificială. Toate acestea contribuie la creșterea ratei de diagnostic, și în același timp vorbim despre medicină personalizată. Așadar, cred că acestea sunt domeniile pe care ne putem concentra dacă vrem să creștem și în România accesul pacienților la molecule inovative.

Media europeană este de 500 de zile; chiar dacă ajungem la media europeană, rămâne tot un pas major. Aș putea face o comparație cu sistemul de sănătate din Ungaria, un sistem oarecum similar cu cel din România. Singura diferență este modul în care sunt abordate moleculele inovative. Pe lângă rambursarea clasică a medicamentelor, există un fond dedicat inovației.

Pentru patologii care afectează anual până la 50 de pacienți, odată ce medicamentul primește aprobarea Agenției Europene a Medicamentului, medicii din Ungaria îl pot prescrie printr-un regim special. Este nevoie de câțiva pași administrativi suplimentari, dar odată ce dosarul este complet, ajunge la o fundație care îl evaluează, iar când pacientul este considerat eligibil pentru tratament, medicul primește aprobarea și pacientul beneficiază de tratament gratuit.

Astfel, se reduce fantastic timpul de acces, mai ales pentru patologii în care numărul pacienților care beneficiază de moleculă este mic.

Monica Ioniță
Fiind în această industrie de mai bine de 20 de ani, care este atât foarte complexă, cât și provocatoare, pot spune că leadership-ul într-un astfel de sector începe prin exemplul personal. Dar ce ar trebui să însemne leadership-ul în acest context?

Oana Belinski
Dacă mă uit la evoluția istorică a leadership-ului, cum a evoluat acesta? Aș lua, de exemplu, generația Baby Boomers, perioada anilor 60-80.

Monica Ionică
Suntem acolo.

Oana Belinski
Nu, suntem departe. Am vrut doar să arăt diferențele. A fost o perioadă în care vorbeam despre un leadership autoritar, directiv – mesaje transmise top-down, performanța era evaluată în funcție de respectarea regulilor și impactul imediat, iar preocuparea pentru oameni și nevoile lor era mult mai redusă.

În prezent, leadership-ul despre care vorbim este un leadership empatic, un leadership care, bineînțeles, trebuie să fie preocupat de performanță, dar, în același timp, și de modul în care se atinge această performanță. Vorbim despre un leadership care se adaptează circumstanțelor și, totodată, diversității echipei. Așa cum am spus de la început, lucrez într-o companie care pune angajații pe primul plan, care se concentrează pe membrii echipei. Acest lucru se întâmplă în ambele țări, în România și în Ungaria.

De fapt, cum văd eu leadership-ul și ce încerc să implementez? Este schimbarea de la a spune oamenilor ce trebuie să facă, la a-i sprijini cu ceea ce au nevoie pentru a atinge performanța.

Din punctul meu de vedere, cred că cel mai important este să creezi un mediu în care oamenii se pot dezvolta, unde se simt apreciați și recunoscători, astfel încât contribuția lor să se manifeste pe măsură ce evoluează.

Monica Ioniță
Și este complicat cu echipe multiculturale?

Oana Belinski
Înainte de România și Ungaria, am lucrat pe divizia de oncologie totală a Ipsen, pe 4 țări: România, Ungaria, Cehia și Slovacia. Deci erau echipe mai diverse. Cheia succesului constă în lucruri simple – să ai o viziune comună, să creezi oportunități pentru ca fiecare, indiferent de echipa din care face parte sau de țara în care se află, să se poată dezvolta.

O comunicare foarte clară a așteptărilor, atât la nivel de echipă, cât și individuale. Și cred că dacă oamenii se simt sprijiniți și simt că vocea lor contează, colaborarea devine mai fluidă, mai ușoară, iar rezultatele vin mai ușor.

Monica Ioniță
Cum vedeți generația viitoare? Voi vorbi puțin despre diversitatea de gen. Avem femei care au adus o contribuție importantă în știință, nu doar în România, ci la nivel mondial. Ce părere aveți despre leadership-ul feminin și ce sfaturi ați da următoarelor generații de femei care doresc să se implice în acest sector ? Nu este o meserie rezervată femeilor, nu vreau să se înțeleagă asta, dar este remarcabil că femeile pot juca un rol important în domeniul științei și al inovației.

Oana Belinski
Pentru mine, leadership-ul feminin este o mare responsabilitate. Da, lucrez pentru o companie în care, după cum se dorește, avem paritate de gen la nivelul leadership-ului global. În România, este puțin invers, pentru că există mai multe femei în echipa de leadership decât bărbați.

În Ungaria, proporția este inversă, dar dacă reunim cele două echipe, cred că ajungem la 50-50%. Cred că industria farmaceutică este foarte atractivă pentru femei, pentru că, indiferent de compania în care am lucrat, au existat multe femei, nu doar în roluri de reprezentanți medicali sau account manageri, ci și în roluri de leadership. Cred că România este poate o țară particulară, pentru că procentul femeilor în echipa de leadership este semnificativ mai mare comparativ cu alte țări. Trebuie să avem mai mult curaj și încredere în ceea ce putem face.

Desigur, sprijinul este necesar, dar am observat de multe ori că este important să te poziționezi, să ai curajul să ceri atunci când știi că poți face mai mult și poți aborda lucrurile diferit și să ne considerăm egale cu bărbații, indiferent de rol, pentru că abilitățile sunt similare.

Monica Ioniță
Realitatea este că, într-o farmacie, când intri, dai de o doamnă.

Oana Belinski
Dacă vorbim mai ales despre Facultatea de Farmacie..

Monica Ionică
Aș vrea să știu despre tinerii talentați, cum pot fi promovați și susținuți. Am notat că, uneori, un pas înainte în oncologie înseamnă „o mâncare pregătită cu atenție”.

Oana Belinski
Aceasta este o afirmație preluată de la un eveniment organizat de colegii mei din departamentul de medicină, în august. Ideea este de a însoți pacientul pe parcursul întregului proces de tratament, nu doar de a ne finaliza misiunea odată ce pacientul a administrat tratamentul. Pentru că vorbim despre tratamente oncologice, tratamente care, pe lângă eficiență, bineînțeles, vin la pachet cu reacții adverse deseori foarte severe. Și alimentația joacă un rol foarte important în procesul de tratament.

De aceea, colegii mei și specialiștii de la Institutul Gustave Roussy din Paris au elaborat o broșură de rețete culinare care atenuează reacțiile adverse sau face ca pacienții să treacă mai ușor prin perioada de inițiere a tratamentului oncologic. Vorbesc aici despre cancerul renal, pentru că broșura este dedicată acestei patologii.

Am organizat un eveniment de lansare cu medici, pacienți și reprezentanți ai asociațiilor de pacienți. Am fost însoțiți de reprezentanți ai FABC, Federația Asociațiilor de Pacienți cu Cancer din România. Aceștia au postat broșura pe site-ul lor, deci este accesibilă pacienților. Este prima dintr-o serie de patru broșuri, fiecare dedicată unui sezon. Am ales broșura de vară pentru că am lansat-o în august.

Astfel, putem avea o abordare de 360 de grade a pacientului, care merge dincolo de tratament în sine.

Monica Ioniță
Ca să încheiem, aș dori să acordăm puțin mai mult timp zonei de prevenție, care ne lipsește. Ce putem face mai mult pentru prevenție?

Oana Belinski
Începând cu analizele anuale. Pentru că am avut surpriza să aud de la persoane apropiate că nu le fac. Angajații, în mod normal, efectuează controlul medical la locul de muncă, dar asta înseamnă doar glicemia. Pentru cei care fac un test psihologic sau auditiv, dar vorbim despre analize care ne pot aduce un semnal de alarmă.

De exemplu, pentru că în portofoliul nostru avem medicamente care tratează cancerul de prostată – determinarea unui marker foarte simplu, PSA-ul, pentru bărbații de peste 50 de ani, o valoare crescută poate trasa un semnal de alarmă. Nu echivalează cu faptul că ai cancer, dar o consultație ulterioară la un medic urolog poate detecta afecțiuni care, dacă sunt depistate târziu, pot avea un impact mult mai grav asupra sănătății.

Monica Ioniță
De la ce vârstă se recomandă efectuarea screening-ului?

Oana Belinski
Teste recomandate după 50 de ani. De exemplu, Slovacia a implementat o campanie coordonată de prim-ministru.

Testul este gratuit pentru bărbații de peste 45 de ani, pentru că incidența cancerului de prostată este foarte mare. Iar odată ce este diagnosticat mai devreme, tratamentul sau intervențiile care pot fi efectuate salvează viața pacientului sau îi îmbunătățesc calitatea vieții. Dacă ne referim la prevenție, ce fac deja companiile farmaceutice? Campanii de screening, campanii de educație.

Noi colaborăm din nou cu Asociația Pacienților cu Cancer. Este foarte implicată, inclusiv în zona de screening. Organizează de două ori pe an o caravană, „Nu am făcut destul / Je n'ai pas assez fait”, o caravană care se desfășoară între 28 octombrie și 28 noiembrie – merg în mediul rural și testează 1000 de pacienți pentru diverse afecțiuni.

Noi îi sprijinim pentru determinarea PSA-ului, pentru conștientizarea cancerului de prostată, o caravană la care participă medici, dar și voluntari. Oricine dorește să contribuie poate accesa site-ul FABC, se poate înscrie și poate ajuta în cadrul acestor caravane care se desfășoară în weekend, astfel fiind mai ușor să ne însoțească.

Monica Ioniță
Dacă aveți un mesaj de transmis la final, ceva ce nu ați spus încă sau un punct pe care îl considerați important și care merită împărtășit, chiar dacă vă mai așteptăm aici, acesta este momentul. Referitor la viitor și la inovațiile pe care le aduceți în industria farmaceutică, este valoros să știm și să comunicăm acest lucru. Avem o comunitate impresionantă.

Oana Belinski
Am două mesaje. Primul se referă la inovație și la faptul că observăm cu toții nevoia unei populații sănătoase, active. Și mă bucur că nu doar farmacia, pacienții sau medicii au interes pentru inovație, ci și autoritățile care pun în prim-plan accesul la inovație.

Nu mă refer la domeniile farmaceutice care sunt deja familiarizate. Dacă este cazul, vom vorbi încă despre tinerii lideri, ce aș fi putut transmite din ceea ce am învățat până acum. Cred că este important să nu căutăm perfecțiunea, ci sensul. Pentru că, într-un fel, la școală suntem obișnuiți să fim perfecționiști.

Perfecțiunea nu este cel mai de dorit lucru pentru un lider; nu trebuie să aibă toate răspunsurile. Trebuie să știi cum să abordezi întrebările esențiale și să creezi spațiul ca oamenii din jur să se dezvolte.

Cred că este important să oferi încurajare, să experimentezi, să îți asumi responsabilitatea, să greșești și să înveți din aceste greșeli, să te ridici și să mergi mai departe. Și poate cel mai important, nu uitați niciodată de ce ați pornit la drum.

Pentru că atunci când conduci cu intenție și nu cu ego, schimbările pe care le inspiri sunt durabile și umane.

Și umane, da.